Guvernul a modificat Codul fiscal (modificările intră în vigoare începând cu 1 Ianuarie 2014).

Una din modificări face referire la impozitul pe construcții

(Atenție! Impozitul pe construcții este diferit de impozitul pe clădiri, dar nu îl dublează).
Impozitul pe construcții este, de altfel, adăugat ca titlu distinct în Codul fiscal (Titlul IX^3) și are alocate noi articole (296^33-296^36).

Ce este foarte important de reținut în ceea ce privește impozitul pe construcții:

Contribuabili

Sunt obligate la plata impozitului pe construcții, stabilit conform prezentului titlu, următoarele persoane, denumite în continuare contribuabili:
a) persoanele juridice române, cu excepția instituțiilor publice, institutelor naționale de cercetare-dezvoltare, asociațiilor, fundațiilor și a celorlalte persoane juridice fără scop patrimonial, potrivit legilor de organizare și funcționare;
b) persoanele juridice străine care desfășoara activitate prin intermediul unui sediu permanent în România;
c) persoanele juridice cu sediul social în România înființate potrivit legislației europene.
În ceea ce privește leasing-ul, în cazul operațiunilor de leasing financiar, calitatea de contribuabil o are utilizatorul, iar în cadrul operațiunilor de leasing operațional, calitatea de contribuabil o are locatorul.

Care sunt construcțiile asupra cărora se aplică impozitul pe construcții

Construcțiile pentru care se datorează impozitul pe construcții, sunt cele prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare. Practic ar fi vorba de tot ceea ce în contabilitate înseamnă construcții, însă se va face o ajustare astfel încât prezentul impozit să nu se suprapună cu impozitul pe clădiri datorat în prezent (și care se face venit la bugetul local, spre deosebire de prezentul impozit care se va face venit la bugetul de stat).

Cota de impozitare și baza impozabilă

Impozitul pe construcții se calculează prin aplicarea unei cote de 1,5% asupra valorii construcțiilor existente în patrimoniul contribuabililor la data de 31 decembrie a anului anterior, evidențiată contabil în soldul debitor al conturilor corespunzătoare construcțiilor, din care se scade:

a) valoarea clădirilor, inclusiv valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosință, pentru care se datorează impozit pe clădiri, potrivit prevederilor titlului IX, de către contribuabil sau proprietar, după caz;

b) valoarea lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere, pentru construcțiile aflate sau care urmează să fie trecute în proprietatea statului sau a unitaților administrativ-teritoriale;

c) valoarea construcțiilor din subgrupa 1.2.9. „Terase pe arabil, plantații pomicole și viticole” din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004, cu modificările ulterioare.
Deducerea valorii lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere pentru clădirile închiriate, luate în concesiune, aflate în administrare ori în folosința, prevăzută la alin. (1) lit. a), se justifică cu documentația corespunzătoare care atestă comunicarea acestei valori către proprietar.

Important!

În situația în care, în cursul anului curent, se înregistrează operațiuni de majorare sau diminuare a valorii soldului debitor al conturilor corespunzătoare construcțiilor menționate anterior, impozitul pe construcții nu se recalculează. Aceste modificări sunt luate în considerare pentru determinarea impozitului pe construcții datorat pentru anul următor.

Recunoașterea cheltuielii din punct de vedere fiscal

Cheltuiala cu impozitul pe construcții este cheltuială deductibilă la stabilirea profitului impozabil.

Plata impozitului și depunerea declarației fiscale

Contribuabilii sunt obligați să calculeze și să declare impozitul pe construcții, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului pentru care se datorează impozitul.

Impozitul pe construcții se plătește în două rate egale, până la datele de 25 mai și 25 septembrie, inclusiv.

Prin excepție, contribuabilii care înceteaza să existe în cursul anului, au obligația de a declara și plati impozitul pe construcții până la data încheierii perioadei din an în care persoana juridică a existat.

Contribuabilii nou-înființați datoreaza impozitul pe construcții începând cu anul fiscal următor.
Modelul și conținutul declarației privind impozitul pe construcții se stabilesc prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență care introduce acest nou impozit.
Impozitul pe construcții reprezintă venit al bugetului de stat și se administrează de către Agenția Națională de Administrare Fiscală, potrivit Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.